Am o veste proasta: niciodata nu vei fi obiectiv/a. Niciodata nu vei putea vedea realitatea asa cum este de fapt. Poate fi un lucru rau, sau un lucru bun. E doar o chestiune de alegere.
Mai am o veste proasta: toate scuzele si amanarile si „nu pot”-urile si „nu inca”-urile pe care ti le-ai spus in minte pana acum sunt cel mai probabil, false. It’s all in your head. Nu ma crezi?
Contextul in care percepem ceea ce ( ni ) se intampla reprezinta totul. Experienta noastra personala anterioara, prejudecatile, sentimentele, parerea noastra despre noi insine, toate astea sunt niste lentile prin care vedem lumea exterioara si prin care „contorizam” feedback-ul celorlalti. Putem sa o facem in favoarea noastra sau in defavoarea noastra. E doar o chestiune de alegere.
Un singur eveniment exterior, unic in felul sau, poate fi interpretat in mii de variante diferite, in functie de cei care il privesc si de bagajul lor emotional si cognitiv. Prin urmare, informatia din exterior pe care o primim, desi extrem de importanta, nu are nicio insemnatate. Ceea ce facem cu informatia, felul in care o transformam, felul in care profitam de ea, asta este ceea ce-i confera insemnatate. ( un alt mod de a raspunde la intrebarea „Daca un copac cade in padure si nu l-a auzit si vazut nimeni, inseamna sau nu ca a cazut?” ). E doar o chestiune de alegere.
Invatam sa interpretam un eveniment pe parcursul vietii. Putem sa invatam sa vedem jumatatea plina sau jumatatea goala a paharului. Daca undeva, pe parcursul vietii, ne-a fost folositor sa dam o interpretare lucrurilor intr-un mod negativ, o vom face in continuare, pentru ca e ceva ce am invatat ca e util sa facem. Insa un mod de interpretare poate fi dezvatat, asa cum a fost si invatat. Nu e un lucru usor, dar e un lucru posibil. E doar o chestiune de alegere.
Inca nu ma crezi?
Zen in Web 2.0 